Rezultate din textul definițiilor
CEATA s. (MET.) negura, pacla, (pop.) negureala, negureata, (reg.) buraca, (prin Transilv.) bustina, (prin Mold.) mocirla, (inv.) magla. (Era o ~ de nu vedeai la doi pasi.)
DEPLASA vb. 1. v. merge. 2. v. muta. 3. a se da, a se duce, a merge. (Se ~ cu doi pasi inapoi.) 4. v. duce. 5. a (se) clatina, a (se) clinti, a (se) misca, a (se) muta, a (se) urni, (inv. si pop.) a (se) sminti, (inv. si reg.) a (se) clati, (Mold. si Transilv.) a (se) vasca. (N-a putut ~ piatra de la locul ei.) 6. a duce. (A ~ lingura la gura.) 7. a misca, a muta, a plimba. (~ bomboana prin gura.) 8. v. circula. 9. v. trece. 10. a impinge, a mana. (Vantul ~ departe frunzele cazute.) 11. a aluneca. (Un strat de roci s-a ~.) 12. v. luxa. 13. v. actiona. 14. v. schimba.
TRECATOR, -OARE, trecatori, -oare, adj., subst. I. Adj. 1. Care trece repede, care nu dureaza mult; temporar. 2. Care trece printr-un loc fara a se opri multa vreme, care este in trecere pe undeva. II. S. m. si f. Pieton. ♦ Drumet, calator. III. S. f. 1. Drum ingust de trecere printre doi munti sau printre doua inaltimi; pas. 2. P. gener. Loc de trecere. – Trece + suf. -ator.
TRECATOARE ~ori f. Cale naturala de trecere intre doi munti sau intre doua siruri muntoase; defileu; pas. /a trece + suf. ~atoare
CARARE, carari, s. f.1. Drum ingust pe care se poate umbla numai cu piciorul; p. gener. drum. ◊ Loc. adv. Pe toate cararile = in tot locul, pretutindeni, la tot pasul. ◊ Expr. A umbla pe doua carari = a se clatina in mers; a fi beat. A-i taia (sau a-i inchide) cuiva cararea (sau cararile) = a opri pe cineva sa faca sau sa continue un drum. A-si indrepta cararile = a apuca intr-o directie. A-i scurta (cuiva) cararile = a omori (pe cineva) 2. Linie obtinuta prin despartirea in doua a parului de pe cap. – Lat. carraria.
pas1 s.n. Portiune de lungime constanta care se repeta in lungul sau in latul unui sistem tehnic. ♦ pas de dintare = distanta dintre elementele de acelasi fel a doi dinti consecutivi ai unui angrenaj cilindric sau ai unei freze; pas de filet = distanta dintre doua puncte consecutive ale unei spire de filet. [Pl. -suri. / < fr. pas].
CARARE, carari, s. f. 1. Drum ingust pe care se poate umbla numai cu piciorul; p. ext. drum. ◊ Loc. adv. Pe toate cararile = in tot locul, pretutindeni, la tot pasul. ◊ Expr. A umbla pe doua carari = a umbla clatinandu-se, a fi beat. (Reg.) A taia (sau a inchide) cuiva cararea (sau cararile) = a inchide cuiva calea, a opri pe cineva din drum. A-si indrepta cararile (intr-o directie) = a apuca intr-o directie. A-i scurta (cuiva) cararile = a omori. 2. Linie obtinuta prin despartirea in doua a parului de pe cap. – Lat. carraria.
ADAGIO adv., s. n. 1. (Indica modul de executare a unei bucati muzicale) In tempo lent, rar. 2. S. n. (Parte dintr-o) compozitie muzicala care se canta intr-un tempo lent. ♦ Prima parte lenta, executata de doi solisti, intr-un balet clasic („pas de deux”). [Pr.: -gi-o] – Din it. adagio.
pas2 s. n. 1. distanta care separa doua spire consecutive ale unei elice sau doua filete ale unui surub, masurata paralel cu axa de rotatie. ♦ ~ de dintare = distanta cuprinsa intre planurile mediane a doi dinti consecutivi ai unui pinion sau ai unei roti dintate. 2. (inform.) operatie unitara intr-o rutina de calculator sau suboperatie in executarea unei instructiuni. 3. (mar.) document personal cu valabilitate temporara dat persoanelor pe timpul escalei; permis de debarcare. 4. ~ genetic = distanta creata intre un parinte si unul dintre copiii lui, astfel incat posibilitatea acestuia de a primi o gena oarecare se injumatateste datorita meiozei. (< fr. pas)
pas2 ~uri n. Cale naturala de trecere intre doi munti sau intre doua siruri muntoase; trecatoare; defileu. /<germ. pass, fr. pas
pas4 ~uri n. (la roata dintata) Distanta dintre doi dinti alaturati. /<lat. passus
simianca s.f. art. (reg.) hora executata cu pasi saltati, spre dreapta si spre stanga, de cate doua ori; melodie dupa care se executa aceasta hora.
pasAJ s.n. 1. (Rar) Trecere. ♦ Spatiu (acoperit care traverseaza o cladire sau un grup de cladiri) rezervat numai pietonilor pentru a trece dintr-o strada in alta. ♦ Incrucisarea unui drum cu o cale ferata, a doua drumuri sau a doua cai ferate. ♦ Trecerea fara oprire a unui tren printr-o statie de cale ferata. ♦ (Geogr.) Trecatoare, pas. 2. Fragment (mai lung) citat, indicat undeva dintr-o scriere. ♦ Fraza melodica a unei compozitii. 3. Migratiunea periodica a pasarilor. [Pl. -je, var. pasagiu s.n. / < fr. passage, it. passaggio].
pasAJ s. n. 1. spatiu (acoperit) rezervat numai pietonilor pentru a trece dintr-o strada in alta. 2. incrucisare a unui drum cu o cale ferata, a doua drumuri sau a doua cai ferate. ◊ trecere fara oprire a unui tren printr-o statie de cale ferata. 3. (geogr.) trecatoare, pas3 (1). 4. fragment (mai lung) citat dintr-o alta lucrare. ◊ fraza melodica a unei compozitii. 5. migratiune periodica a pasarilor. 6. (echit.) alura a calului constand intr-un trap scurt, mai cadentat si mai elevat. ◊ spatiu al manejului in care se executa acest mers. (< fr. passage, it. passaggio, germ. passage)
BARBAROSSA, porecla a doi celebri pirati algerieni; Arudj (c. 1473-1518) si fratele sau, Khair ed-Din (Chaired-din) (c. 1466-1546), comandant (capudan-pasa) al flotei otomane.
TESE, tes, vb. III. 1. Tranz. A incrucisa in unghi drept doua sisteme de fire la razboiul de tesut, trecand cu suveica batatura prin urzeala, pentru a face o tesatura. ◊ Refl. pas. Se tese panza multa. 2. Tranz. A carpi un ciorap, o haina etc., facand cu acul o cusatura speciala. ♦ A broda, a impodobi. 3. Tranz. (Despre paianjeni) A-si face panza. 4. Refl. recipr. Fig. A se incrucisa, a se intretaia (ca firele unei urzeli). ♦ A se imbina. 5. Tranz. Fig. A pune la cale, a urzi o intriga, un complot etc.; a unelti. – Lat. texere.
ARMSTRONG [armstrɔŋ], Neil (n. 1930), cosmonaut american. Primul om care a pasit pe Luna (20 iul. 1969), in cadrul misiunii navei cosmice Apollo 11. Comandant al astronavei Gemini 8, care a realizat prima cuplare in cosmos a doua vehicule spatiale (16-17 mart. 1966).
FULEU, fulee, s. n. 1. Alergare in pas mare, mainile miscandu-se in ritmul picioarelor. 2. Distanta parcursa de un cal din momentul cand se desprinde de pamant si pana il atinge din nou, marcata de doua urme succesive ale aceluiasi picior. – Din fr. foulee.
LA prep. 1) (exprima un raport spatial indicand directia) A pleca la oras. 2) (exprima un raport temporal, concretizand o perioada, un interval de timp) Plecarea la ora patru. Vom vedea la primavara. 3) (exprima un raport modal) A merge la pas. Te intorci la fuga. 4) (exprima un raport instrumental) A canta la pian. 5) (exprima destinatia) Le-am comunicat la ai mei. 6) (exprima o aproximatie) Cam; aproape. S-au adunat la doua sute de oameni. 7) (se foloseste in componenta prepozitiilor compuse) Se intoarce de la serviciu. Vine pe la doua si ceva. /<lat. illac
MELC ~ci m. 1) Molusca cu corpul moale, vascos, avand pe spinare o cochilie in forma de spirala, iar pe cap patru tentacule sensibile. ◊ A se misca ca ~cul (sau cu pasi de ~) a se misca foarte incet. A tacea ca ~cul a nu rosti nici o vorba. 2) anat. Parte a urechii interne in forma de spirala. 3) tehn. Element al unui angrenaj (elicoidal), care serveste pentru transmiterea unei miscari de rotatie intre doi arbori perpendiculari. /Orig. nec.